MORTACIÚNE mortaciuni s. f. 1. Stirv hoit de animale shi pasari. Aruncindui shi mortaciunea acestuia shi a calului sau sub pod se puse iarashi de a se odihni. ISPIRESCU E. 222. [Vulturii] se raped la stirvuri shi se imbuiba cu mortaciuni. ODOBESCU S. III 16. 2. Fig. Fiintza foarte slaba care abia se mai tzine pe picioare care este lipsita de putere shi energie. O mortaciune de cal. ▭ Am sa merg eu ai sa mergi dumneata au sa mearga dumnealor k nu sintem mortaciuni. D. ZAMFIRESCU R. 26.