MOLFAÍ mólfai vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mesteca un aliment in gura cu greutate (din cauza lipsei dintzilor); a clefai a morfoli; p. ext. a manca incet fara pofta. ♦ A roade in dintzi sau a invarti prin gura un lucru necomestibil. 2. Fig. A rosti (ceva) nedeslushit; a ingaima. [Prez. ind. shi: molfaiesc] Formatzie onomatopeica.

molfai vt [At: LB / Pzi: molfai ~esc / E: fo] 1 (C. i. alimente) A mesteca¹ (1) cu greutate din cauza lipsei dintzilor Si: a mozoli a morfoli. 2 (Pex) A manca mestecand indelung Si: a mozoli a morfoli. 3 (C. i. un lucru necomestibil) A invarti prin gura a roade in dintzi Si: a mozoli. 4 (Pex) A rosti a spune ceva articuland in mod nedeslushit confuz Si: a bolborosi a ingaima.

MOLFAÍ mólfai vb. IV. Tranz. 1. A mesteca un aliment in gura cu greutate (din cauza lipsei dintzilor); a clefai a morfoli; p. ext. a manca incet fara pofta. ♦ A roade in dintzi sau a invarti prin gura un lucru necomestibil. 2. Fig. A rosti (ceva) nedeslushit; a ingaima. [Prez. ind. shi: molfaiesc] Formatzie onomatopeica.

MOLFAÍ mólfai shi molfaiesc vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales despre persoane fara dintzi) A mesteca (un aliment) cu gingiile shi cu limba; p. ext. a minca incet alene fara pofta greu. Prindea sa molfaie bucatzile de malai shi pine. CAMILAR N. II 135. Somnul cade k plumbul pe pleoape in vreme ce gura molfaie inca dumicatul de piine. PAS L. I 170. Mosh Bodringa shezind cucuiet pe nishte buci shi molfaind la pere uscate. CREANGA A. 97. ◊ Absol. Savantul profesor muia pesmetzi in ceai shi molfaia melancolic. C. PETRESCU C. V. 190. In gingini molfaieshte neavind nici un dinte in gura. NEGRUZZI S. II 304. ♦ A mesteca a invirti ceva intre buze shi intre dintzi. Tovarashul merse un timp alaturi molfaind inseparabilul rest de trabuc. C. PETRESCU C. V. 267. 2. Fig. A vorbi nedeslushit a ingaima a bilbii. Tanti... dadea din cap shi molfaia in gingii vorbe neintzelese. DUMITRU B. F. 56. Vreo baba.. molfaind intimplarile mahalalei. CONTEMPORANUL VII 482.

A MOLFAÍ mólfai 1. tranz. 1) A mesteca in gura cu saliva fara a mushca cu dintzii; a mozoli; a morfoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu in gura numai cu gingiile shi cu limba din cauza lipsei dintzilor; a morfoli. 2. intranz. 1) A manca scotzand un zgomot (urat) in timpul mestecarii alimentelor in gura; a clefai. 2) fam. A vorbi neclar pronuntzand nedeslushit cuvintele; a morfoli. /Onomat.

molfaì v. a mesteca incet k babele cari n ’au dintzi: molfaind la pere uscate CR. [Onomatopee ce exprima sgomotul falcilor cand mesteca].

mólfaĭ shi ĭésc v. intr. (var. din mufluĭesc shi morfolesc. Cp. shi cu rus. mĕámlitĭ a molfai. Bern. 2 75). Mestec mereŭ avind mincare in gura orĭ nu cum fac maĭ ales batriniĭ fara dintzĭ. V. tr. Neavind ce sa lucrez molfaĭam toata ziŭa mere uscate. SHi mórfaĭ (Munt. vest) morfaind fire de ĭarba shi de costreĭ (VR. 1913 78 52).

molfaí (a molfai) (fam.) vb. ind. prez. 3 mólfaie imperf. 3 sg. molfaiá; conj. prez. 3 sa mólfaie

molfaí vb. ind. prez. 1 sg. mólfai 3 sg. shi pl. mólfaie/molfaiéshte imperf. 3 sg. molfaiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. mólfaie/molfaiásca

molfai (ind. prez. 3 sg. shi pl. molfaie)

MOLFAÍ vb. 1. v. plescai. 2. a morfoli a mozoli (rar) a morfologi (reg.) a folfai a moscoli. (~ prin gura mancarea.) 3. v. bombani.

MOLFAI vb. 1. a clefai a plescai (rar) a clefeti (reg.) a ciofai a murseca a plescani. (~ cind maninca.) 2. a morfoli a mozoli (rar) a morfologi (reg.) a folfai a moscoli. (~ prin gura mincarea.) 3. a balmaji a biigui a birii a bodogani a bolborosi a bombani a boscorodi a gingavi a indruga a ingaima a ingina a mirii a mormai a murmura (pop.) a blodogori a bufni (reg.) a dondani a mogorogi a mondani a mormoti a morocani a slomni a tolocani (Ban.) a pitcai (prin Olt.) a shondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

molfaí (molfaiésc molfaít) vb. A clefai a morfoli. Var. morfai molfeca. Creatzie expresiva cf. var. lui morfoli fonfai filfii corfoshi. Der. din sl. mlŭriti „a se framinta” (Cihac II 202) este improbabila. Der. molfa s. f. (tumoare) prin incrucishare cu bolfa; molfait s. n. (clefaiala).