modulatzie I. (Fiz.) Variatzia in timp (dupa o anumita lege corespunzatoare unui mesaj de transmis) a unuia din parametrii unui semnal purtator. In cazul semnalelor purtatoare sinusoidale se utilizeaza m. de amplitudine* sau de frecventza*. In fenomenul batailor* acustice are loc o m. de amplitudine a undei care rezulta din suprapunerea altor doua de frecventza apropiata m. manifestata prin intariri shi slabiri perioadice (v. perioada (2)) ale sunetului rezultant. Cercetarile electroacustice arata k efectul vibrato* vocal are un caracter complex constand din variatzii periodice simultane de frecventza de intensitate* shi de timbru* ale sunetului emis; aceste variatzii se repeta in mod normal de c. shase ori pe secunda. Diferentzele de frecventza sunt de c. un semiton* in cazul vocii shi de c. un sfert de ton (v. microinterval) in cazul instr. muzicale la care se poate obtzine acest efect. Diferentzele de intensitate sunt foarte mici (23 dB). In tremolo* vocal m. de amplitudine este minima pe cand cea de frecventza mare (710 perioade*/s) ceea ce dauneaza calitatzii emisiei sonore. II. Procesul schimbarii unui centru tonal [v. tonalitate (2)] cu un altul sau a unei configuratzii modale* [ori sonore organizata shi delimitata indiferent in ce sistem (II)] cu o alta. M. este deci proprie organizarilor muzicale nu numai pe baza principiului subordonarii sunetelor (gravitatzie) care reclama un centru bine determinat shi afirmat sonor (unele moduri gamele* sistemului tonal sau unele configuratzii sonore ce poseda un centru stabil) ci shi intregului sistem modal (deci shi modurilor care nu sunt constituite pe o ierarhie a sunetelor). Astfel simpla schimbare a unei configuratzii modale cu alta fara a implica un proces complex se poate numi propriuzis m. Ideea existentzei unui proces clasic prin care se efectueaza m. in cadrul tonalitatzii (1) ar putea infirma aceasta parere. Dar tot tonalitatea nea obishnuit cu m. brusca in care nu este implicat nici un proces tehnic ci doar unul psihologic. SHi tot tonalishtii prin largirea conceptului tonal neau obishnuit cu zone tonale comune in care m. ishi pierde la un moment dat functzia zonele tinzand spre o „nebuloasa” fapt ce pana la urma a dus la atonalitate* (v. shi dodecafonie). Astfel in ideea tonalitatzii largite schimbarea unei anumite configuratzii sonore care se afirma psihologic pe o suprafatza muzicala mai ampla cu o alta care se va afirma in continuare implica ideea de m. Mergand mai departe cu ratzionamentul shi considerand intro acceptzie europ. atat sistemul tonal cat shi cel serial* cazuri particulare ale unui modalism largit vom constata k ideea de m. ar corespunde shi serialismului atunci cand se produce o schimbare de serie* (shi nu o schimbare de forma sau transpozitzie* a seriei). Mai mult SHt. Niculescu tratand intersectzia categoriilor sintactice prin trecerea de la o sintaxa (2) la alta (cu ajutorul elementelor comune) numeshte un atare proces „m. de sintaxa”. Tragem de aici concluzia k m. in sensul larg al cuvantului inseamna o schimbare (tehnica shi psihologica) de stare a unei configuratzii sonore bine afirmate (stabile) cu o alta ce se va afirma ulterior. Bineintzeles acesta este aspectul abstract al m. considerand shi sistemul temperat* k o parte a sistemului modal netemperat ce cuprinde totalitatea muzicilor extraeuropene (un sistem extrem de vast shi bogat in care m. actzioneaza in primul rand la nivel psihologic presupunand un proces foarte complicat de semnficatzii legate de stare). ♦ Practic in muzica europ. unde termenul este folosit atat in teoria (2) muzicii (in studiul melodiei*) cat shi in armonie (III 12) reclamand un proces de schimbare a centrului sonor de pe un sunet pe altul cu sau fara schimbarea modului distingem doua aspecte: m. in sistemul tonal shi in sistemul modal (in acceptzia europ.). Prin m. in sistemul tonal (impropriu numita modulatzie; D. Cuclin propune termenii: tonulatzie pentru trecerea dintro tonalitate in alta fara a se schimba modul respectiv: DoLa; tonom. pentru schimbarea tonalitatzii shi a modului respectiv: Dola; m. pentru schimbarea modului respectiv: Dodo) se intzelege un proces de trecere de la o tonalitate la alta ce urmeaza anumite reguli bazate pe inlantzuirile tonale urmarind doua criterii: gradul de afirmare a noii tonalitatzi shi gradul de inrudire a tonalitatzilor (v. cercul cvintelor). Dupa primul criteriu determinam: inflexiunea modulatorie (se „atinge” pe o suprafatza mica o alta tonalitate reveninduse la cea de la care sa plecat) m. pasagera (se ajunge intro tonalitate care nu se afirma ci are doar functzie de tranzitzie spre o alta) shi m. definitiva (unde se afirma shi se stabileshte o alta tonalitate pe o suprafatza muzicala mai mare). Cel deal doilea criteriu se refera la m. la tonalitatzi apropiate (deci la cele inrudite de gradul I la relativa*: Dola shi laDo; la D: DoSol; la relativa D: Domi; la Sd: DoFa; la relativa Sd: Dore) shi m. la tonalitatzi departate pe scara cvintelor care presupune un proces mai complex unde maiestria compozitorului este pusa la incercare. In acest sens se utilizeaza procedee k: m. prin tonalitatzi tranzitorii prin progresii* modulatorii melodice sau arm. prin schimbarea modului (la omonima*: Dodo) prin pasaje cromatice (cromatismul* in armonie: a se analiza muzica lui R. Wagner R. Strauss etc.) prin substituirea de functziuni* (prin trepte* comune) prin enarmonie (2) (melodica sau armonica) shi prin m. brusca (folosind situatzii psihologice). ♦ In sistemul modal procesul m. prezinta o multitudine de posibilitatzi. Totushi cateva principii mai des intalnite considerate generale pentru modurile sferei muzicale europ. se cer mentzionate: inflexiunea prin trepte mobile schimbarea configuratziei modului pastranduse tonica finala* (v. metabola) schimbarea atat a tonicii cat shi a configuratziei modale m. prin fragmente shi zone modale caracteristice sau comune etc. Dintrun punct de vedere teoretic mai nou in sistemul tonal shi in cel modal pastrarea configuratziei tonale sau modale shi schimbarea centrului (tonicii) nu constituie o modulatzie shi o transpozitzie (de ex. DoLa = transpozitzia configuratziei gamei Do major a configuratziei tonale model pe sunetul La de unde rezulta gama La major). Acest fel de a privi lucrurile ar reprezenta o extindere a conceptziei teoriei seriale* asupra sistemului de organizare tonala sau modala. In sfera teoriei tonale este infirmat un asemenea mod de gandire (corect in schimb aplicat ulterior unor practici muzicale deja constituite dar ceea ce nu inseamna k nu poate fi utilizat in analiza unor principii tonale!) procesul m. defininduse in limitele acceptziei clasicismului* muzical bazat pe culoarea particulara a fiecarei tonalitatzi shi pe latura afectivpsihologica a modurilor (major*minor*). Cu toate k in perioada renascentista au existat unii compozitori vizionari in tratarea procesului m. k Gesualdo da Venosa (poate pentru k armonia tonala inca nushi stabilise toate coordonatele in mod precis) epoca clasica a impus un principiu restrictiv care incetul cu incetul incepand cu ultimele lucrari mozartiene shi cu Beethoven sa deschis lasand loc cromatismului ce a dominat perioada romantica. M. cromatica shi cea enarmonica culmineaza in muzica lui R. Wagner k mai apoi largirea tonalitatzii sa duca la pierderea coordonatelor clasice in ceea ce priveshte procesul m. ajungand in sec. 20 intro stare incerta. De pilda in conceptzia lui Hindemith m. inseamna o trecere de la o zona tonala la alta unde „diferentzierea ponderii acordice ne permite sa alcatuim serii de acorduri* in care sa se afle opuse la un moment dat doua tonalitatzi bine distincte”. Astazi sar impune datorita revenirii la ideea de centru o reevaluare bineintzeles pe alte coordonate a procesului m.