MOȚĂIÁLĂ, moțăieli, s. f. 1. Ațipire, piroteală, dormitare. Și pe el îl stăpînea un fel de moțăială, un fel de sfîrșeală, de adormire a minții. DUMITRIU, N. 254. 2. Înclinare, plecare a capului (în semn de afirmare sau de salut). La început își mai dădeau bună ziua în față, pe urmă plecară ochii și sfîrșiră cu o moțăială drept «bună vremea». DELAVRANCEA, H. T. 144.