mintzí (mintzít mintzít) vb. A spune minciuni. Megl. mint istr. mintu. Lat. mentĭre (Pushcariu 1088; CandreaDens. 1135; REW 5510) cf. it. mentire prov. fr. cat. sp. port. mentir. Cf. minciuna. Der. nemintzit adj. (care nu a fost dezmintzit nici contrazis); desmintzi vb. (a contrazice) format dupa fr. démentir; mintzitor adj. (mincinos) cuvint rar formatzie interna a rom. care REW 5511 o deriva din lat. mentitor.