MINGIIÉRE mingiieri s. f. Actziunea de a mingiia. 1. Dezmierdare alintare gest cu care se mingiie. Daca nutzi iesheam in drum Ai fi dat cu bucurie Altuia strain nu mie Mingiierile deacum. TOPIRCEANU M. 58. ◊ Fig. Pe fereastra deschisa veneau mingiierile verii. SADOVEANU O. I 268. 2. Incurajare imbarbatare; consolare. Amintirea zilelor bune e de multe ori o mingiiere in ceasuri triste. SADOVEANU O. VI 525. Nam alta mingiiere mai vie pe pamint Decit sanaltz la tine duioasa mea gindire. ALECSANDRI O. 124. ♦ Persoana (sau obiect) care mingiie incurajeaza sprijina. Numai tu tata eshti mingiierea noastra. ISPIRESCU L. 12. Domnitza Manda era singura mingiiere cei lasase o sotzie mult iubita. NEGRUZZI S. I 105. 3. Satisfactzie multzumire placere. Nu au nici chiar mingiierea de ashi putea tipari scrierile din lipsa de mijloace. MACEDONSKI O. IV 6. Cartea itzi aduce shi oarecare mingiiere. CREANGA A. 22. Varianta: mingaiére s. f.