MÍLA¹ mile s. f. (Rar la pl.) 1. Sentiment de compatimire care il deshteapta suferintza sau nenorocirea cuiva. V. indurare. Tu care nu cunoshti pe lume nici mila nici iubirea dispari. ALECSANDRI T. I 437. Suferintza indelungata impietreshte inima omului shi ucide mila. RUSSO O. 27. Fugitam mindro de tine De trei luni shi de trei zile Sa gasesc pace shi mile K tu rau mai farmecat. ALECSANDRI P. P. 306. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara (de) mila = (in mod) nemilos crud. Sint de totzi ai mei uitata SHi de rude fara mila in pustiuri lepadata. ALECSANDRI P. I 15. Fara mila mash junghea. JARNÍKBIRSEANU D. 54. ◊ Loc. adv. Cu mila = cu compatimire compatimitor. Costea gindi cu mila: «Nu are curaj sa discute». PETRESCU C. V. 94. Nu uita FatFrumos k pe cit vei fi tu departe eu oi tot plinge. El se uita cu mila la ea. EMINESCU N. 13. ◊ Loc. conj. De mila sa nu...= de teama k nu cumva sa... Nu cuteza sa calce... pe velintzele cele de mare pretz... de mila sa nu le strice. ISPIRESCU E. 38. ◊ Expr. (Popular) Fara mila de pacat = fara teama de a greshi. Am putea zice fara mila de pacat k era cel mai bun meshter intre megieshi. ISPIRESCU la TDRG. De mila = din compatimire. Incepu a se boci de tzi se rupea rarunchii de mila. ISPIRESCU E. 30. Eu o iubesc acum mai mult de mila. NEGRUZZI S. I 47. ◊ (Fig.) SHi frunzele cad de mila. JARNÍKBIRSEANU D. 184. De mila cuiva = din compatimire fatza de cineva; de jalea cuiva. Grabit poporul cruci facea De mila ei shi stangrozit. COSHBUC P. I 150. Au venit la dinsa o multzime de vulturi numai de mila ei shi au intrebato de ce tinguieshte. SBIERA P. 212. De sila de mila sau de mila de sila = vrind nevrind; de voie de nevoie. De sila de mila fu nevoit a mai ashtepta inca un an. ISPIRESCU E. 82. Ai fi mila de cineva = a fi cuprins de compatimire a compatimi pe cineva. Mie mila de mama shi nu pot sai spun nici un cuvint. SAHIA N. 51. Fietzi mila de doua suflete nevinovate. CREANGA P. 100. Dtale tzie mila de mine. NEGRUZZI S. I 52. Mila mie de tine dar de mine mi se rupe inima se spune in gluma pentru a arata k fiecare tzine mai mult la el decit la altul. A i se face mila de... = a fi cuprins de compatimire. Mi sa facut mila de el shi miam schimbat vorba. GALACTION O. I 88. Facinduise mila de aceasta nenorocita shi struncinata fiintza a strigat shi sfinta Dumineca o data din rasputeri shi indata i sau adunat toate vietatzile. CREANGA P. 92. A avea mila de... = a crutza pe cineva a manifesta grija fatza de. Nu avea mila de om nici cit de un cine. CREANGA P. 247. A simtzi sau a prinde mila (fatza de cineva sau pentru cineva) = a se simtzi induioshat de suferintza cuiva. [Omul] simte mila shi pe altzii miluieshte. CONACHI P. 288. Ai face cuiva mila sau a provoca mila cuiva = a trezi in cineva sentimentul milei al induiosha. (TZie) mai mare mila = se zice despre cineva care se afla intro stare demna de compatimit. Gemea copila. SHiapoi plingea mai mare mila. COSHBUC P. I 125. ◊ (Cu privire la o fiintza sau la un obiect) Dar mii mila de obraz K ramine fript shi ars. JARNÍKBIRSEANU D. 102. Cine nu crutza paraua nici de galbeni nui e mila. se zice despre omul risipitor. 2. (Concretizat) Pomana milostenie binefacere. Batrina... ishi trimise copilul chiar la imparatul k sa ceara ceva mila de la dinsul. BOTA P. 42. Daruieshtemi viatza Pasarila k teoi darui shi eu cu mila shi cu daruri imparateshti CREANGA p. 268. Daca Luminarica ar fi strins totzi banii citzi a impartzit mile... ar fi fost bogat. NEGRUZZI SX. I 253. ◊ Expr. A cere mila = a cershi. Ii invatza baba sashi ia palariile din cap... cind va cere ea mila. RETEGANUL P. II 38. SHi sa pus Marcutz in sila Sa ceara mereu la mila. JARNÍKBIRSEANU D. 486. (Popular) Ashi face mila (de cineva) = a da (cuiva) pomana a ajuta a face milostenie. Sa vii bade shi la mine K sami fac mila de tine Cuo cojitza de malai. JARNÍKBIRSEANU D. 260. 3. Stare jalnica vrednica de plins in care se afla cineva; mizerie. V. nenorocire. Se facu un ris de mila lor in toata nunta ISPIRESCU E. 40. HarapAlb [era] induioshat de mila bietelor pasari. CREANGA P. 246. ◊ (Poetic) Cel bogat e surd la plinsul milei shi nenorocirii. DEMETRESCU O. 38. ♦ Tristetze melancolie jale. A raspuns femeia ridicind spre noi mila ochilor ei castanii. Las’ k nici nus poveshti; is dureri ale vietzii mele. SADOVEANU N. F. 69. ◊ Loc. adv. Cu mila = astfel incit itzi provoaca mila (1); cu jale dureros. Trageo catana sa moara SHasha trage de cu mila K moaren tzara straina. JARNÍKBIRSEANU D. 319. Puica mea plinge cu mila. TEODORESCU P. P. 325. ◊ Expr. Ai plinge cuiva de mila = ai parea foarte rau de suferintza cuiva. [Lupul] a gasit iezii singuri ia ucis shi ia crampotzit de leam plins de mila. CREANGA P. 30. 4. Bunavointza bunatate ingaduintza indulgentza. V. dragoste iubire. Pe slugile cele bune sa le rasplateasca co vorba de mila caci la bani shi straie se shtia k doamna Anastasia e zgircita. SADOVEANU Z. C. 215. Orishiunde tei duce sa fii supusa blajina shi harnica; caci la casa mea tot ai duso cum ai duso k mai fost shi mila parinteasca la mijloc! CREANGA P. 286. K mila de la parintzi Anevoio so mai uitzi. TEODORESCU P. P. 270. ◊ Expr. (Popular) A nu avea sau a nu afla mila (undeva) = a nu gasi bunavointza (undeva). Strainus k pasarea Nam mila nicaierea. JARNÍKBIRSEANU D. 207. ♦ (In credintzele religioase) Bunavointza shi ajutor care dumnezeu il acorda omului; gratzie indurare divina. Peste cite multe tzia dat mila cea bogata Nimic nai. CONACHI P. 264. ◊ Expr. Unde (sau pe ce) pune el mina pune shi dumnezeu mila se spune despre acela caruia i merg toate din plin. Pe ce punea mina punea shi dumnezeu mila. ISPIRESCU L. 209. (Formula intrebuintzata mai ales in limbajul bisericesc) Dumnezeu (sau domnul) sashi faca mila (de cineva sau cu cineva) = dumnezeu sa se indure (de cineva). Dumnezeu cu mila = (apoi) ceo da dumnezeu. (Mai ales formula cu care incep actele emanate de la domnii tzarilor romineshti) Prin (cu sau din) mila lui dumnezeu = de la dumnezeu. Mila domnului! = slava domnului! v. slava. Mincarea cam pe sponci dar apa mila domnului. CREANGA A. 197. Mila domnului ne aflam bine. TEODORESCU P. P. 172.