opțiuni
  • info

11 definiții pentru mehmendar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEHMENDÁR, mehmendari, s. m. (În Evul Mediu; în Moldova și în Țara Românească). 1. Boier (sau funcționar) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt, îngrijindu-se de găzduirea lor. 2. Comisar special însărcinat cu aprovizionarea. – Din tc. mihmandar.

mehmendar sm [At: (a. 1806-1807) IORGA, S. D. VI, 197 / V: maiman~, meiman~, meim~ / Pl: ~i / E: tc mihmandar] (Tcî) 1 (îf meimendariu) Ofițer turc care însoțea pe domnul român numit de Poartă la plecarea acestuia din Constantinopol spre țară. 2 Boier care avea grijă de călătoria noului domn român de la Constantinopol până în țara noastră. 3 (Pgn) Boier sau funcționar care însoțea în călătorie pe domn sau pe o persoană oficială ori de rang mare și se îngrijea de găzduirea ei. 4 Comisar special însărcinat cu aprovizionarea.

MEHMENDÁR, mehmendari, s. m. (Turcism; în evul mediu, în Moldova și în Țara Românească). 1. Boier (sau funcționar) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt, îngrijindu-se de găzduirea lor. 2. Comisar special însărcinat cu aprovizionarea. – Din tc. mihmandar.

MEHMENDÁR, mehmendari, s. m. (Turcism învechit) Funcționar atașat pe lîngă un înalt demnitar străin cu sarcina de a-i servi drept ghid; comisar, călăuză. Numai venirea muscalilor la 1828 a pus capăt acestei vieți zvăpăiate a tinerilor cuconași, luîndu-i ca comisari (mehmendari) pe lîngă generalii ruși. GHICA, S. 47.

mehmendár, V. mihmandar.

meimandar sm vz mehmendar

meimendar sm vz mehmendar

mihmandár m. (turc. [d. pers.] mihmandar, găzduitor, d. mihman, oaspete, și dar, purtător, păzitor). Vechĭ. Ofițer turcesc care-l escorta pe domn cînd pleca din Constantinopole spre țările româneștĭ. Boĭer mare care purta grijă de călătoria nouluĭ domn pin țară. Comisar oficial. Conducător în general. – Și mehmendar, meĭmendar și maĭmandár.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mehmendár s. m., pl. mehmendári

mehmendár s. m., pl. mehmendári

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mehmendár (mehmendári), s. m. – Intendent, administrator. – Var. mihmandar, maimandar. Tc. mihmandar, din per. (Șeineanu, III, 75). Sec. XVIII, înv.

Intrare: mehmendar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mehmendar
  • mehmendarul
  • mehmendaru‑
plural
  • mehmendari
  • mehmendarii
genitiv-dativ singular
  • mehmendar
  • mehmendarului
plural
  • mehmendari
  • mehmendarilor
vocativ singular
  • mehmendarule
  • mehmendare
plural
  • mehmendarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mehmendar, mehmendarisubstantiv masculin

în Evul Mediu Moldova Țara Românească
  • 1. Boier (sau funcționar) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt, îngrijindu-se de găzduirea lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: comisar călăuză
    • format_quote Numai venirea muscalilor la 1828 a pus capăt acestei vieți zvăpăiate a tinerilor cuconași, luîndu-i ca comisari (mehmendari) pe lîngă generalii ruși. GHICA, S. 47. DLRLC
  • 2. Comisar special însărcinat cu aprovizionarea. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.