MARUNTÁIE s. f. pl. 1. Totalitatea organelor interne mai ales cele aflate in cavitatea abdominala la animale (popular shi la om); viscere. Zicea k shtie maruntaiele omului shi leacurile bolilor. DELAVRANCEA V. V. 45. SHi maruntaiele din om tot se cearta uneori. CARAGIALE O. III 36. Din creierii capului Din maruntaiele trupului Din baierele inimii. TEODORESCU P. P. 358. ♦ Totalitatea organelor interne ale animalelor (excluzind intestinele) bune de gatit shi de mincat. O frigare lunga shi plina de pui cu minile in sholduri shi cu maruntaiele la subsiori se rumenea sfiriind. HOGASH DR. 103. Porunci bucataresei sa nu lepede nimic din ale gainei nici din maruntaie. ISPIRESCU L. 271. ◊ Expr. A shti toate maruntaiele (din cineva) = a cunoashte gindurile cele mai ascunse ale cuiva. Eu shad calare in inima lor shi nu k ma laud dar shtiu toate maruntaiele dintrinsele. CREANGA P. 162. 2. Fig. Partea cea mai dinauntru cea mai adinca a unui lucru; fund adincime. Destul am fost certatzi cu focuri shi cutremure din maruntaiele acestui pamint. CARAGIALE O. VII 36. Strabatetzi voi pamintul shi a lui maruntaie. EMINESCU O. I 94. SHuvoaiele crescute deodata se rostogoleau din maruntaiele muntzilor minioase. RUSSO O. 114. Varianta: maruntai (GANE N. III 190) s. f. pl.