MARTURISÍ marturisesc vb. IV. 1. Tranz. A declara (1) a afirma a sustzine ceva. Agentzi ai politziei soseau gifiind shi marturiseau k au cercetat prin toate ograzile shi podurile vecine shi nau gasit nimic. SADOVEANU O. VI 384. Bratulescu marturiseshte k nushi inchipuia k Hrisant sa ia alt drum decit cel obishnuit. POPA V. 95. ◊ Absol. Se jura k el na fost de servici in noaptea aceea... precum pot marturisi totzi vecinii lui. REBREANU R. I 99. ♦ A recunoashte a admite. Cum auzira ginerii imparatului o bagara pe mineca shi marturisira k asha este. ISPIRESCU 158. SHi marturisesc k zestrea asta imi facea cu ochiul. ALECSANDRI T. I 439. ◊ Intranz. Tot nu pot intzelege marturisi Boldur Iloveanu intrigat. C. PETRESCU R. DR. 107. 2. Intranz. Fig. (Subiectul e un lucru un eveniment o fapta etc.) A dovedi a proba a arata. Vorbele trec; vor raminea faptele sa marturiseasca pentru mine. Ele au sa ma cufunde ori au sa ma izbaveasca. SADOVEANU P. 19. Vazind o casutza tupilata shi acoperita cu mushchi care marturisea despre vechimea ei a batut la poarta. CREANGA P. 90. 3. Tranz. A destainui. Itzi parea bine k la plecare nu marturisiseshi mamei hotarirea ta. PAS Z. I 262. Prietenii careor sa vie cu mine imbracatzi in irozi miau marturisit cas tufa de parale. ALECSANDRI T. I 76. Acum itzi marturisesc k nu mai simt acel foc. NEGRUZZI S. I 47. Refl. Se marturiseshte publicului de toate cite lea facut. CARAGIALE O. III 14. 4. Refl. A se spovedi. Las’ sa ma marturisesc... La un popa creshtinesc. ALECSANDRI P. P. 78. ◊ Tranz. Nu cumva vine la noi shi popa k sa ne marturiseasca? SADOVEANU P. M. 28.