MARÍT³ A adj. 1. Devenit mai mare ¹ (I); crescut. Cf. LM DDRF BARCIANU ALEXI W. Jurprejur de measa Verdeatza stufoasa Trestica marita Iederanflorita. TEODORESCU P. P. 25. Frunza verde mar marit Tot cu boii am pornit. SHEZ. I 45. ♦ (Mai ales despre ochi) Care este larg deschis ; largit. Ii punea mina pe frunte privind lung in ochii lui maritzi plini inca de picla celor neshtiute. SADOVEANU O. IX 150. Ochii lor maritzi peste masura sfredelesc zarea. BART S. M. 38. Negustorii carel cunoshteau priveau miratzi shii dadeau buna ziua cu ochii maritzi. CAMIL PETRESCU O. II 89. 2. Vestit celebru ilustru ; nobil. Cf. BUDAIDELEANU LEX. Fiice a lui Agamemnon odrasle de neam marit. BELDIMAN O. 12/6. Cum vor pe cei mici supun Fie cit de nenvatzatzi. . . Le destul cas neam marit. MUMULEANU ap. GCR II 249/9. Lamartin maritul poet (versuitor) sau mbarcat la Marsilia pe brigul Alcesta. CR (1 832) 204¹/8. 3. (Invechit shi popular mai ales k termen de reverentza pe linga cuvinte reprezentind un titlu o calitate etc.) Slavit inaltzat maretz glorificat; cinstit. V. m a r i e¹ (III 2) m a r i m e (IV 4). Censtitul shi maritul pror[o]c (a. 1669). GCR I 183/18 cf. LB COSTINESCU. SHi de no fi cu banat Domnul nostruar vrea sa vaza pe maritul imparat. EMINESCU O. I 146. Marite imparate tziam facut slujbele cu care mai insarcinat. ISPIRESCU L. 30. Oaspetzi mari din tzari straine! Prea maritul domn al vostru va pofteshte linga sine. EFTIMIU I. 10. Tudor. . . cugeta ce vorbe alese sa rosteasca in fatza maritului divan. SADOVEANU O. V 625. Vine shi un radvan mare Cu laute de cintare Stind in el marita nuna tziind in mini o cununa. TEODORESCU P. P. 172 cf. 32 GCR II 315. Prea inaltzate shi marite imparate. SHEZ. I 98. Pl.: maritzi te. V. mari¹.