MARACÍNE maracini s. m. (Adesea la pl.) Nume generic dat la diverse plante a caror tulpina este acoperita cu spini; fructul unor asemenea plante prevazut cu tzepi care se agatza de hainele oamenilor shi de blana sau lina animalelor. V. scai scaiete. Sub licaririle de afara descoperii acolo un morman de maracini uscatzi. GALACTION O. I 81. Rochia i se prinse de un maracine shi o tzinu in loc. BOLINTINEANU O. 331. (In forma maraciune) Invatzatorul este pentru un tinar... k plugarul bun care curatza de maraciuni tzarina sa. NEGRUZZI S. I 8. ◊ Expr. A sta (k) pe maracini = a fi nerabdator a nu avea rabdare; a sta (k) pe ghimpi. Stateai pe maracini sa se faca ziua mai repede k sa ajungi acasa. PAS Z. I 234. A trai k pe maracini = a trai rau. Nu potzi trai nici in sat; Nici in sat nici in vecini Traieshti k pe maracini. BIBICESCU P. P. 177. ♦ (La pl.) Maracinish. Cunosc un domn revizor care sa ascuns doua saptamini in maracini. DAVIDOGLU O. 89. Varianta: maraciune s. m.