MAR² mere s. n. 1. Fructul marului¹. SHi dea soarelui caldura Voi fi roshie k marul. EMINESCU O. I 55. Fetele tinere ivesc fetzele rumene k marul prin obloanele deschise. id. N. 51. Cu mindra deacum un an Dintrun mar ma saturam. JARNÍKBIRSEANU D. 155. Merele putrede strica shi pe cele bune (= exemplele rele exercita o influentza daunatoare). Marul nu cade departe de pom (= copilul seamana cu parintzii sai). ◊ Marul discordiei v. discordie. ◊ Expr. A bate (sau a lasa) mar (pe cineva) = a bate rau (pe cineva). Fira a fost luata de mama ei shi batuta acasa mar. PAS Z. I 125. Lipseshti deaice Catzi sar in par SHi te bat mar. ALECSANDRI T. I 111. Ial cu miinile de par sal pisez sa tzil las mar. PANN P. V. I 113. ◊ Specii: mar cretzesc v. cretzesc; mar domnesc v. domnesc; mar dulce v. dulce; mar paduretz v. paduretz. ◊ Compus: (regional) margutui = gutui. Vino mindran deal la vii Sa mincam meregutui. JARNÍKBIRSEANU D. 162. 2. (Anat.; in expr.) Marul lui Adam = partea proeminenta a zgirciului tiroidian; nodul gitului.