manometrie sf [At: LM / Pl: ~ii / E: fr manométrie] Tehnică a măsurării presiunii gazelor sau a vaporilor cu ajutorul manometrului.

MANOMETRÍE s. f. Tehnica măsurării presiunii gazelor și a vaporilor dintr-un spațiu închis.

MANOMETRÍE s.f. Tehnica măsurării presiunii gazelor și a vaporilor. [Gen. -iei. / < fr. manométrie].

MANOMETRÍE s. f. tehnica măsurării presiunii fluidelor dintr-un spațiu închis. (< fr. manométrie)

MANOMETRÍE f. Tehnică de măsurare a presiunii gazelor sau a vaporilor cu ajutorul manometrului. /<fr. manométrie

manometríe (-me-tri-) s. f., art. manometría, g.-d. manometríi, art. manometríei

manometríe s. f. (sil. -tri-), art. manometría, g.-d. manometríi, art. manometríei; pl. manometríi

MANO- „densitate, presiune”. ◊ gr. manos „subțire, puțin dens” > fr. mano-, germ. id., engl. id. > rom. mano-. □ ~graf (v. -graf), s. n., manometru înregistrator; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., tehnică a măsurării presiunii fluidelor cu ajutorul manometrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat utilizat pentru măsurarea presiunii lichidelor sau a gazelor dintr-un spațiu închis; ~termograf (v. termo-, v. -graf), s. n., manometru prevăzut cu un termometru înregistrator; ~termometru (v. termo-, v. -metru₁), s. n., manometru înzestrat cu o scară de temperatură.

MANOMETRIE s. f. Tehnica măsurării presiunii gazelor sau a vaporilor cu ajutorul manometrului. Cf. LM, DM, DN. - Din fr. manométrie.