MANASTIRESC EASCA adj. 1. Care tzine de manastire (1 2) care apartzine manastirii de la manastire calugaresc (invechit) monastic; p. ext. bisericesc. Calugarii cutezara a vinde la postelnicelul Proca dar manastiresc (a. 1 755). URICARIUL XIV 113. Facinduse rasunare atit de a manastirii clopote cit shi de celelalte manastireshti clopote care sint mai aproape. GHEORGACHI LET. III 318/18. Cite zile au sa lucreze locuitorii ce shed pe moshii boiereshti minastireshti shi rezasheshti (a. 1 767). CAT. MAN. I 2. Igumeni[i] ingrijitori fiind ai averilor manastireshti nu sint slobozi a le arenda mai mult decit pe un an. CR (1 833) 233¹/13. Uitate la tziganii minastireshti k mai totzi sau rumanit. HELIADE O. I 272. Palat manastiresc. ODOBESCU S. I 339. Trasura manastireasca a intrat in Stolniceni. CAZIMIR GR. 236. Acolo in vilceaua de sub muntzi intre paduri se ridica in linishte turlele bisericilor manastireshti de la Neamtz. SADOVEANU O. IV 142. Moshii manastireshti shi boiereshti. id. E. 92. Claca e fixata. . . la 6 zile pentru rumanii boiereshti shi minastireshti. OTZETEA T. V. 35. Frunza verde mar domnesc Pe dealul manastiresc Tot cu puica mantilnesc. SHEZ. I 48 cf. VI 40. 2. K de manastire (1 2) cum se face sau cum exista la manastire. Toate aceste croite vecinie din acelashi soi de shaiac minastiresc. GANE N. III 29. In firida minastireasca din stinga biroului. . . era intuneric de noapte. BOTEZ B. I 135. Purta peste rochia lunga de pinza minastireasca nisipie un shortz albastru cu stele mici albe. CAMIL PETRESCU O. II 349. Pl.: manastireshti. SHi: minastiresc eásca adj. Manastire f suf. esc.