MAIESTRÍE (2 3) maiestrii s. f. 1. Pricepere iscusintza deosebita; talent dibacie arta. ◊ Maiestrie artistica = totalitatea elementelor care le pune in valoare artistul in procesul desavarshirii unei opere literare sau de arta. 2. (Inv.; concr.) Lucrare opera creatzie. ♦ Lucru care denota iscusintza sau meshteshug in executzie; unealta instrument aparat ingenios. 3. Meserie meshteshug (care cere pricepere). [Pr.: maies] Maiestru + suf. ie.