MAGULITOR OARE adj. 1. (Invechit) Care mingiie care alinta ; mingiietor. Cf. m a g u l i (1). Cf. BUDAIDELEANU LEX. PONTBRIANT D. ◊ (In context figurat) Doi salcimi pe dinlauntru cu candelele de flori inshira printra lor frunze zefirii magulitori. CONACHI P. 180. ♦ Care desfata ; placut. El au simtzit o multzamire foarte magulitoare IST. CAROL XII 27^r/17. 2. Care lingusheshte ; care flateaza; (invechit rar) magulicios. Cf. m a g u l i (2). Nu ascunde simtziminte adevarate sub vorbe magulitoare shi fatzarnice. BOLINTINEANU O. 339. Cezar Bolliac nu a gasit k zice prea mult expriminduse in nishte termeni din cei mai magulitori shi calduroshi. MACEDONSKI O. IV 14.I se spuneau vorbe magulitoare mai mult k altor fete. AGIRBICEANU A. 130. Acest cercetator va deduce despre noi lucruri putzin magulitoare. GALACTION O. 337. ◊ (Adverbial) Nevestele. . . incep ai lua cu vorba shi ai dezmierda care de care mai magulitor. CREANGA P. 14. ◊ (Substantivat) Imparatului i sa cade a fi. . . cumplit impotriva magulitorilor. BELDIMAN N. P. II 155/21. Au doar tzie se cuvine anmultzi magulitorii Ce alearga cu catzuia tamiind stapinitorii? CONACHI P. 258. Pl.: magulitori oare. Maguli + suf. tor.