Definiția cu ID-ul 1256611:
Tezaur
MĂSCĂRÍT1 s. m. (Învechit) Om mascat. După dînsul mergea alt măscărit cu falaga și toiege (a. 1 715). ARHIVA, R. II, 15/5. - Pl. : măscăriți. – V. măscări2.
MĂSCĂRÍT1 s. m. (Învechit) Om mascat. După dînsul mergea alt măscărit cu falaga și toiege (a. 1 715). ARHIVA, R. II, 15/5. - Pl. : măscăriți. – V. măscări2.