luleà f. unealta de fumat compusa dintr’o tzeava (numita shi ciubuc) shi dintr’un vascior de pamant roshu (luleaua propriu zisa). [Mold. liulè = turc. LÜLÈ]. ║ adv. fam. ametzit in gradul cel mai inalt (propriu shi figurat): amorezat lulea beat lulea (cf. locutziunile sinonime: a fura luleaua Neamtzului shi afumat cu luleaua).