LEUȘTEÁN s. m. Plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt folosite drept condiment (Levisticum officinale). [Pr.: le-uș-] – Et. nec.

leuștean sm [At: ANON. CAR. / P: le-uș~ / V: (îrg) ~d, (reg) leau~, lehu~, leoș~, leoșteand, leust~, ~ten, ~șțe~, lioș~, liu~, lustereag, luștre~, luștreang, roștean, (îvr) lău~, leușten / Pl: (rar) ~eni, (îvr, sn) ~uri / E: nct] 1 Plantă erbacee aromată, perenă, din familia umbeliferelor, cu tulpina înaltă și ramificată, cu flori galbene-verzui dispuse în umbele, cu semințe mici, ovale, cafenii, care este cultivată pentru frunzele ei late, lucioase, de culoare verde-intens, folosite drept condiment și pentru rădăcina pivotantă, folosită în medicina populară Si: buruiană-de-lingoare (Levisticum officinale). 2 (Prc) Frunze de leuștean (1). 3 Rădăcină de leuștean. 4 (Bot; reg; îc) ~-sălbatic (sau -de-bahnă) Limba-șarpelui (Peucedanum latifolium). 5 (Bot; reg; îc) ~ul-broaștei Boglar (Ranunculus sceleratus). 6 (Bot; reg; îac) Bulbuc (Trollius europaeus). 7 (Bot; reg; îc) ~-broștesc Piciorul-cocoșului (Ranunculus acris). 8 (Bot; reg; îc) ~ul-muntelui Turiță (Agrimonia eupatoria). 8^[1] (Bot; înv; șîc ~-de-pădure) Lemn-câinesc (Ligustrum vulgare).

LEUȘTEÁN s. m. Plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt întrebuințate drept condiment (Levisticum officinale). [Pr.: le-uș-] – Et. nec.

LEUȘTEÁN s. m. Plantă erbacee aromată din familia umbeliferelor, cultivată prin grădini și întrebuințată drept condiment (Levisticum officinale). Frunză verde leuștean, Și un fir de măghiran. BIBICESCU, P. P. 189. – Pronunțat: le-u-.

LEUȘTEÁN m. Plantă erbacee cu miros pătrunzător, ale cărei frunze sunt folosite drept condiment. [Sil. le-uș-] /Orig. nec.

leuștean m. plantă aromatică cu florile galbene, bună împotriva tusei la vite: din rădăcina-i se stoarce un suc cu care se freacă cel bolnav de lângoare, iar din frunza de leuștean se face ceaiu de băut (Levisticum). [Ung. LESTYÁN].

leușteán m., pl. enĭ (ung. lestyán, indirect d. lat. levisticum îld. ligústicum adică „din Liguria”; vgr. ligystikón; it. levístico, fr. livèche). O plantă umbeliferă aromatică ale căreĭ grăunțe aŭ proprietățĭ stimulante (levisticum [officinále și ligústicum]). Frunzele luĭ se întrebuințează în bucătărie, ĭar rădăcina în medicină. – Și leo-.

lăuștean sm vz leuștean

leauștean sm vz leuștean

lehuștean sm vz leuștean

lehuștean sm vz leuștean

leoștean sm vz leuștean

leoșteand^[1] sm vz leuștean modificată

leustean sm vz leuștean

leusten sm vz leuștean

leușteand sm vz leuștean

leușten sm vz leuștean

leușțean sm vz leuștean

lioștean sm vz leuștean

liuștean sm vz leuștean

leoșteán, V. leuștean.

leușteán (le-uș-) s. m.

leușteán s. m.

LEUȘTEÁN s. (BOT.; Levisticum officinale) (reg.) luștereag, buruiana-lingorii.

LEUȘTEAN s. (BOT.; Levisticum officinale) (reg.) luștereag, buruiana-lingorii.

leuștean-broștesc s. v. PICIORUL-COCOȘULUI.

leușteán (-éni), s. m. – Plantă umbeliferă, Levisticum officinale. Origine îndoielnică. Provine fără îndoială din lat. ligusticum, poate prin intermediul mag. léstván, léstyán (Cihac, II, 511; Scriban; Gáldi, Dict., 179); dar fonetismul nu e clar. Poate a influențat în rom. prezența ngr. λιγοστεύω.

LEUȘTEAN, Elena (n. 1935, sat Stupini, jud. Brașov), gimnastă română. Componentă a echipei care a cucerit medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Melbourne (1956), deschizând calea performanțelor pentru gimnastica românească.

LEUȘTEÁN s. m. Plantă legumicolă perenă, aromată, cu miros caracteristic, din familia umbeliferelor, originară din regiunea mediteraneană, înaltă de 1 m, cu frunze mari, alungite, verzi-brumării, rezistente la temperaturi scăzute (Levisticum officinale). Frunzele și semințele au un conținut bogat în uleiuri eterice; se folosește în alimentație. În medicină este utilizat intern în tratarea hipertensiunii, anorexiei, bronșitei, constipației etc.

leuștean s. m. sg. (intl.) om naiv și credul, victimă ușor de păcălit.