LÍNGURA linguri s. f. 1. Obiect de metal sau de lemn alcatuit dintro parte ovala scobita shi dintro coada; serveshte pentru a minca supa sau alte mincari lichide. [Mama] invirtea cuo lingura de lemn Prin cratitza in care sfiriia rintashul. BENIUC V. 37. Gheorghitza asheza domol lingura linga strachina shi impinse deoparte pinea coapta anume pentru el. SADOVEANU B. 60. SHi cu aceeashi bagare de seama soarbe cu mina tremuratoare borshul din lingura veche de tisa roshie. HOGASH DR. II 116. Sa lashi lingura pe blid Sa ieshi afara plingind. JARNÍKBIRSEANU D. 265. ◊ Expr. (Familiar) A atirna (a pune sau a lega cuiva) lingurile de git (in sau la briu) = a lasa pe cineva nemincat fiindca a venit tirziu la masa. Mama are sa ne puna lingurile in briu. C. PETRESCU R. DR. 92. A(shi) minca banii (sau averea) cu lingura v. ban.. ♦ (Determinat de obicei prin «de supa») Polonic. 2. Contzinutul unei linguri (1). O lingura de doctorie. 3. Nume dat unor unelte ori partzi de instrumente sau de mashini asemanatoare cu o lingura (1). Lingura zidarului. Lingura dulgherului. Lingurile morii. ♦ Tub cilindric inchis la capatul de jos cu unul sau doua ventile folosit la extractzia tzitzeiului la curatzirea gaurii de sonda sau la cimentat. 4. (Regional in expr.) Lingurapieptului = furca pieptului; lingurea lingurica.