língura f. pl. ĭ (lat. lĭgŭla lingura prefacut apoĭ in lingula care e dim. d. lingua limba). Unealta cu care se maninca bucatele lichide (cĭorba supa) shi care seamana c’o lopatzica scobita. Sfredel mare de gaurit butuciĭ al caruĭ capat seamana a lingura. Tubu cu care se scoate tzitzeĭu noroĭu shi pamintu la sondele de petrol. Lingura peptuluĭ partea scobita a peptuluĭ pe afara. In nord lĭúngura.