LÍNGURA linguri s. f. I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic alcatuit dintro parte ovala scobita shi dintro coada. ◊ Expr. (Fam.) A atarna (sau a pune a lega cuiva) lingurile de gat (sau in de brau) = a lasa pe cineva nemancat fiindca a venit tarziu la masa. A(shi) manca banii (sau averea) cu lingura se spune despre un om (bogat) care cheltuieshte prea mult care risipeshte. 2. Contzinutul unei linguri (I 1). 3. (Reg.; in sintagma) Lingura pieptului = furca pieptului. 4. Compus: lingurazanelor = ciuperca lemnoasa brunaroshcata ce creshte pe trunchiul shi pe radacinile arborilor; linguritza linguritzazanei (Ganoderma lucidum). II. Nume dat unor unelte sau unor partzi de instrumente sau de mashini asemanatoare cu o lingura (I 1). 1. Tub cilindric inchis la capatul de jos cu unul sau cu doua ventile folosit la extractzia tzitzeiului la curatzarea gaurii de sonda sau la cimentat. 2. Unealta de rotarie sau de dogarie folosita la gaurirea butucului rotzii sau la efectuarea vranelor butoaielor. 3. Naluca metalica folosita la pescuit. Lat. lingula.