lehniță sf [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 362 / V: (îrg) legn~, (reg) lign~, licn~, lemn~ / P: ~țe / E: bg легница, ucr легница] 1 (Înv) Ghețărie. 2 (Înv; pex) Loc foarte friguros. 3 (Mun) Vale adâncă. 4 (Reg) Crâșmă. 5 (Reg) Bețiv. 6 (Mar) Persoană care bârfește. corectată

legniță sf vz lehniță

lemniță² sf vz lehniță

lemniță¹ sf [At: DA II₂, 153 / Pl: ~țe / E: lemn + -iță] (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

licniță sf vz lehniță

ligniță sf vz lehniță

légniță, lémniță, lígniță și lícniță f., pl. e (bg. lednica, ghețărie). Sud. Loc foarte friguros: în odaĭa asta e legniță de frig. Adv. Aicĭ e frig legniță. V. topenie și baĭe.

lémniță, V. legniță.

lícniță, V. legniță.

lígniță, V. lengiță.

lemníță (-țe), s. f. – Răcitor. – Var. legniță. Bg. lednica „ghețărie” (Scriban). În Munt.

legníță, legníțe, s.f. (reg.) loc foarte friguros.