letopiseț [At: MOXA, C. 202 / V: (înv) leat~, ~siț, (îvr) litopis~, litopisiț (A: nct) / A și: letopiseț / Pl: ~e, (înv, sm) ~i / E: slv лѣтописьць „scriitor al anilor, cronicar”] 1 snm Scriere veche cu caracter istoric, în care înregistrarea evenimentelor se făcea pe ani, în ordine cronologică Si: cronică (1), hronic. 2 sn (Pex; irn) Enumerare plictisitoare Si: pisălogeală. 3 sm (Înv) Cronicar (1).