lepait sn vz lipait¹

lapai v vz lipai¹

leopai² v vz lipai

lepai v vz lipai¹

lipai¹ [At: VLAHUTZA N. 123 / V: lep~ (reg) lap~ leop~ lipani / Pzi: ~esc lipai^[1] / E: lipa + ai] 12 vti A produce un zgomot specific mergand fara incaltzaminte sau in papuci. 34 vti (Pex) A scoate un sunet caracteristic prin lovirea repetata a unui corp solid de alt corp solid. 56 vti (Pop) A palmui (1). 78 vi (D. lichide substantze vascoase etc.) (A lovi sau) a fi lovit (de) un corp tare producand un zgomot caracteristic Si: a pleoscai. 910 vti (D. corpuri solide) A lovi un lichid sau o substantza vascoasa producand un anumit zgomot Si: a plescai (reg) a plescani. 11 vi (Reg) A clipi. 12 vt(a) A bea sau a manca ceva facand un zgomot caracteristic cu limba. 13 vi (Rar) A plescai din buze. 14 vt (Reg; if lepai) A cicali pe cineva. 15 vr (Olt; if lipani) A fi lihnit de foame Si: a flamanzi a hamesi. modificata

lipai^2[1] i vz lipa corectata

LAPA͹ lắpai vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A bea sau a minca un aliment lichid luind cu limba shi facind un zgomot caracteristic. Dar cucoana apropie paharul aplecat de botul favoritului carencepe sa lapaie shi lapaie shi lapaie. CARAGIALE O. II 268.

LAPAͲ vb. IV v. lipai.

LIPAÍ lipaiesc shi lípai vb. IV. Intranz. A face un zgomot caracteristic mergind descultz sau in papuci; a cepai. Piatra luneca sub pas maican urma a ramas... Lipaieshte batrineshte shi in sinei se gindeshte. DESHLIU N. 19. Prin intuneric picioarele goale ale lui Gudica lipaiau iute in pulbere. DUMITRIU N. 242. Mam dus badie!... spuse lipaind cu picioarele goale pe scari. C. PETRESCU A. 24. ◊ Tranz. Vin... la fintina lipaind cu talpi goale pamintul inghetzat al ulitzelor. STANCU D. 23. A trecut intro dimineatza strada lipaindushi papucii pe talpile goale. PAS Z. I 84. Variante: lapaí (SADOVEANU O. VI 246) lepaí (SADOVEANU O. III 199) leopaí (REBREANU R. I 283) vb. IV.

LAPAͲ pers. 3 lapaie vb. IV. Intranz. (Despre animale) A bea sau a manca un aliment lichid facand un zgomot caracteristic cu limba. Bg. lapam „mananc sorb cu lacomie”.

LAPA͹ vb. IV. v. lipaí.

LEOPAÍ vb. IV. v. lipaí.

LEPAÍ vb. IV. v. lipaí.

LIPAÍ lipaiesc vb. IV. 1. Intranz. shi tranz. A face un zgomot caracteristic mergand descultz sau in papuci. 2. Intranz. (Despre caini) A bea apa cu zgomot. [Prez. ind. shi: lípai. Var.: lapaí lepaí leopaí vb. IV] Din lipa.

A LIPAÍ lípai intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic mergand descultz sau lovind cu palma. 2) (mai ales despre animale) A produce un zgomot caracteristic cu limba inghitzind hrana sau un lichid. /Onomat.

lapaì v. a linge (vorbind de caini). [Onomatopee: lap! lap!].

lipaì v. a face un sgomot tarand incaltzamintea. [Onomatopee din lipalipa! ce imita sgomotul papucilor la umblat].

leópaĭ saŭ leórbaĭ shi ĭésc a í (eo dift.) v. intr. (d. leop shi leorba. V. lipaĭ). Mold. Fam. Flecaresc lehaĭesc vorbesc prea mult.

lépaĭ shi ĭésc V. lipaĭ.

lípalípa shi lípaĭlípaĭ interj. care arata huĭetu papucilor cind se izbesc de calciĭ in mers orĭ al siteĭ cind cernĭ. Pin Munt. shi lipaĭlipaĭ (acc. pe aĭ). V. cleapcleap tipatipa.

lípaĭ shi ĭésc a í v. intr. (imit. k shi leopaĭ). Merg izbind papuciĭ de calciĭ orĭ pleoscaind talpa goala pe pamint: venea lipaind cu picĭoarele goale (J. Bt. Dat. uĭt. 98). SHi le: venea lepaind cu picĭoarele descultze (Sadov. VR. 1911 3 325).

lipaí (a ~) vb. ind. prez. 3 lípaie imperf. 3 sg. lipaiá; conj. prez. 3 sa lípaie

lipaí vb. ind. shi conj. prez. 1 sg. lípai / lipaiésc imperf. 3 sg. lipaiá

lipai (ind. prez. 1 sg. lipai 3 sg. shi pl. lipaie)

lapaesc pae 3 paiam 1 imp.

LIPAÍ vb. (reg.) a cepai a licai a limpi a tipai. (~ cand merge.)

LIPAI vb. (reg.) a cepai a licai a limpi a tipai. (~ cind merge.)

lapaí lapaiesc vb. intranz. A bea a manca zgomotos. Forma onomatopeica (SHaineanu); din bg. lapam „mananc sorb cu lacomie” (DLRM); var. a lui lipai (< lipa + suf. ai) cf. bg. lapam (DEX MDA).