Definiția cu ID-ul 917168:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LEICÚȚĂ2, leicuțe, s. f. (Regional) Diminutiv al lui leică2; pîlnie mică. Oi face gura leicuță, Pîntecele balercuță (zice cel ce se pregătește să bea mult). SEVASTOS, N. 141. – Pronunțat: lei-.