LEGATÚRA ~i f. 1) Mod de reunire de asamblare a doua corpuri prin care se limiteaza mobilitatea lor relativa shi care permite de obicei transmiterea unor mishcari de la unul la celalalt. 2) Obiecte de acelashi fel legate impreuna; manunchi. 3) Ansamblu de obiecte invelite in ceva; boccea. 4) Fashie de tifon folosita pentru pansare; bandaj; fasha. 5) Copertele shi cotorul in care este legata o carte. 6) Mod de incrucishare a firelor la tzesut sau la tricotat. 7) Mijloc de comunicare intre diferite puncte (rutiere feroviare aeriene telefonice radiofonice etc.); comunicatzie. 8) mai ales la pl. Relatzie intre fenomene obiecte persoane comunitatzi. ~i de prietenie. 9) Concordantza consecventza intre partzile unei expuneri. 10) Dispozitiv care leaga doua sau mai multe piese mecanisme instalatzii. 11) chim. Fortza care leaga intre ei atomii unei molecule. [G.D. legaturii] /<lat. ligatura