laiotă sf [At: GANE, N. II, 48 / P: la-io~ / Pl: ~te / E: ctm laie¹ + liotă] (Reg; nob) Mulțime.

Laiot-Basarab m. Domnul Munteniei, omorî pe Vlad Țepeș si, după o domnie scurtă si turburată (1472-1476), fu ucis de Ștefan cel Mare.

BASARAB CEL BĂTRÎN (LAIOTĂ), domn al Țării Românești (1473-1474, 1475-1476 și 1476-1477). A obținut domnia cu sprijinul lui Ștefan cel Mare, pe care l-a trădat, participînd alături de turci la campania acestora în Moldova (1476).

LAIOTĂ BASARAB v. Basarab cel Bătrân.