LĂTUNOÁIE, lătunoaie, s. f. 1. (Pop.) Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. [Var.: (2) lătunói (pl. lătunoi) s. m.] – Latură + suf. -oaie.