opțiuni
  • info

4 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

jumătățat2, ~ă a vz jumătățit2

jumătățat1 sn vz jumătățit1

JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate.

JUMĂTĂȚÍ, jumătățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înjumătăți. – Din jumătate.

jumătăța v vz jumătăți

jumătăți vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (cscj) ~ța / Pzi: ~țesc / E: jumătate css] A înjumătăți.

jumătățit2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~țat / Pl: ~iți, ~e / E: jumătăți] Înjumătățit.

jumătățit1 sn [At: MDA ms / V: ~țat / Pl: (rar) ~uri / E: jumătăți] Înjumătățire.

Ortografice DOOM

jumătățí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 să jumătățeáscă

jumătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jumătățésc, imperf. 3 sg. jumătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. jumătățeáscă

Relaționale

JUMĂTĂȚÍ vb. v. înjumătăți.

jumătăți vb. v. ÎNJUMĂTĂȚI.

Jargon

jumătățát, -ă, adj. (înv.) înjumătățit.

jumătățá, jumătățéz, vb. I (reg., înv.) a înjumătăți.

Intrare: jumătăța
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumătăța
  • jumătățare
  • jumătățat
  • jumătățatu‑
  • jumătățând
  • jumătățându‑
 singular plural
  • jumătățează
  • jumătățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumătățez
 (să)
  • jumătățez
  • jumătățam
  • jumătățai
  • jumătățasem
a II-a (tu)
  • jumătățezi
 (să)
  • jumătățezi
  • jumătățai
  • jumătățași
  • jumătățaseși
a III-a (el, ea)
  • jumătățează
 (să)
  • jumătățeze
  • jumătăța
  • jumătăță
  • jumătățase
plural I (noi)
  • jumătățăm
 (să)
  • jumătățăm
  • jumătățam
  • jumătățarăm
  • jumătățaserăm
  • jumătățasem
a II-a (voi)
  • jumătățați
 (să)
  • jumătățați
  • jumătățați
  • jumătățarăți
  • jumătățaserăți
  • jumătățaseți
a III-a (ei, ele)
  • jumătățează
 (să)
  • jumătățeze
  • jumătățau
  • jumătățară
  • jumătățaseră
Intrare: jumătăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumătăți
  • jumătățire
  • jumătățit
  • jumătățitu‑
  • jumătățind
  • jumătățindu‑
 singular plural
  • jumătățește
  • jumătățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumătățesc
 (să)
  • jumătățesc
  • jumătățeam
  • jumătății
  • jumătățisem
a II-a (tu)
  • jumătățești
 (să)
  • jumătățești
  • jumătățeai
  • jumătățiși
  • jumătățiseși
a III-a (el, ea)
  • jumătățește
 (să)
  • jumătățească
  • jumătățea
  • jumătăți
  • jumătățise
plural I (noi)
  • jumătățim
 (să)
  • jumătățim
  • jumătățeam
  • jumătățirăm
  • jumătățiserăm
  • jumătățisem
a II-a (voi)
  • jumătățiți
 (să)
  • jumătățiți
  • jumătățeați
  • jumătățirăți
  • jumătățiserăți
  • jumătățiseți
a III-a (ei, ele)
  • jumătățesc
 (să)
  • jumătățească
  • jumătățeau
  • jumătățiră
  • jumătățiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jumătăța
  • jumătățare
  • jumătățat
  • jumătățatu‑
  • jumătățând
  • jumătățându‑
 singular plural
  • jumătățează
  • jumătățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jumătățez
 (să)
  • jumătățez
  • jumătățam
  • jumătățai
  • jumătățasem
a II-a (tu)
  • jumătățezi
 (să)
  • jumătățezi
  • jumătățai
  • jumătățași
  • jumătățaseși
a III-a (el, ea)
  • jumătățează
 (să)
  • jumătățeze
  • jumătăța
  • jumătăță
  • jumătățase
plural I (noi)
  • jumătățăm
 (să)
  • jumătățăm
  • jumătățam
  • jumătățarăm
  • jumătățaserăm
  • jumătățasem
a II-a (voi)
  • jumătățați
 (să)
  • jumătățați
  • jumătățați
  • jumătățarăți
  • jumătățaserăți
  • jumătățaseți
a III-a (ei, ele)
  • jumătățează
 (să)
  • jumătățeze
  • jumătățau
  • jumătățară
  • jumătățaseră
Intrare: jumătățit (adj.)
jumătățit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jumătățit
  • jumătățitul
  • jumătățitu‑
  • jumătățită
  • jumătățita
plural
  • jumătățiți
  • jumătățiții
  • jumătățite
  • jumătățitele
genitiv-dativ singular
  • jumătățit
  • jumătățitului
  • jumătățite
  • jumătățitei
plural
  • jumătățiți
  • jumătățiților
  • jumătățite
  • jumătățitelor
vocativ singular — —
plural — —
jumătățat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jumătățat
  • jumătățatul
  • jumătățată
  • jumătățata
plural
  • jumătățați
  • jumătățații
  • jumătățate
  • jumătățatele
genitiv-dativ singular
  • jumătățat
  • jumătățatului
  • jumătățate
  • jumătățatei
plural
  • jumătățați
  • jumătățaților
  • jumătățate
  • jumătățatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: jumătățit (s.n.)
jumătățit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jumătățit
  • jumătățitul
  • jumătățitu‑
plural
  • jumătățituri
  • jumătățiturile
genitiv-dativ singular
  • jumătățit
  • jumătățitului
plural
  • jumătățituri
  • jumătățiturilor
vocativ singular —
plural —
jumătățat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jumătățat
  • jumătățatul
plural
  • jumătățaturi
  • jumătățaturile
genitiv-dativ singular
  • jumătățat
  • jumătățatului
plural
  • jumătățaturi
  • jumătățaturilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jumătăți, jumătățescverb

etimologie:
  • jumătate DEX '09 MDA2 DEX '98

jumătățit, jumătățităadjectiv

etimologie:
  • jumătăți MDA2

jumătățit, jumătățiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • jumătăți MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.