JÁLBA jalbe s. f. (Invechit shi arhaizant) Petitzie scrisa adresata unei autoritatzi; plingere reclamatzie. Cishtiga binishor din jalbele oamenilor fiindca lucra mai ieftin mai repede shi chiar mai bine k notarul. REBREANU I. 82. Lea facut o jalba lunga. NEGRUZZI S. I 280. ◊ (Adesea in legatura cu verbul «a da») Am sa ma pling... sa dau jalba. COSHBUC P. I 89. Dar dupa o lunga vreme... Jalba ciinele a dat. ALEXANDRESCU P. 70. ◊ Expr. (Familiar; ironic sau glumetz) Cu jalba in protzap = cu reclamatzii ostentative shi zgomotoase pentru orice nemultzumire cit de mica. Pl. shi: jalbi (VISSARION B. 375). Varianta: jáloba (ALECSANDRI T. 528 NEGRUZZI S. I 225) s. f.