IZVORÍ pers. 3 izvorashte vb. IV. Intranz. 1. (Despre apa) A ieshi din pamint a tzishni la suprafatza. Venea de departe Volga izvorind calma dintrun lac de pe linga Tver. STANCU U.R.S.S. 181. Un shipot de apa... izvora din cite un coltz de piatra. ISPIRESCU L. 17. Undemi cadea... Cishmea izvora. TEODORESCU P. P. 470. ♦ Fig. (Despre lacrimi singe etc.) A incepe sa curga. O lacrima curata k un margaritar i izvorashte din ochii mamei shi i se anina de geana. GIRLEANU 44. Mai neamtzule nu tzii greu Cind vezi singe pe ceacau (= chipiu) Izvorind din capul meu? JARNÍKBIRSEANU D. 316. ◊ Tranz. (Poetic) In lumea asta sint femei Cu ochi ce izvorasc scintei. EMINESCU O. I 235. ♦ Fig. A rasari a se arata. In rasarit pe dealuri departate se rumeni zarea shi luna roshie izvori incet de pe pamintul celalalt. SADOVEANU O. V 417. Cuvintul unic... i izvorashte [lui Sadoveanu] in minte cu ushurintza shi sigurantza cu care «notele» sar vertiginos shi totushi exact de subt degetele unui prestidigitator al clavirului. IBRAILEANU S. 5. Cuncetunsereaza shi stele izvorasc Pea cerului arcuri maretze. EMINESCU O. IV 96. 2. Fig. A lua nashtere ashi avea sursa obirshia a se trage din...; a rezulta a deriva a proveni. Dar ce fel de shtiintza e asta care nu izvorashte din viatza? DAVIDOGLU M. 46. Drepturile cum tziam spus izvorasc din datoriile omului. BALCESCU O. I 355.