IZBUCNÍ izbucnesc vb. IV. Intranz. 1. A se manifesta brusc shi cu putere; a lua nashtere pe neashteptate; a se arata deodata. La stinga mea un fulger izbucni. CAMIL PETRESCU U. N. 374. Focul au izbucnit intii din camara capitanului. DRAGHICI R. 22. ◊ (Poetic) Primavara a izbucnit in noaptea prea lunga cit el dormea. C. PETRESCU C. V. 213. ♦ Fig. A ieshi deodata la iveala; a tzishni. Peste cimpiile reavane... izbucnise frunza k o biruintza a firii fara de moarte. CAMILAR TEM. 81. Izbucni soarele in rasarit catra Bistritza. SADOVEANU B. 106. In TZara Romineasca starea tzaranilor merse din zi in zi mai rau pina la 1821 cind desperarea lor izbucni. BALCESCU O. I 143. 2. (Despre zgomote sunete vorba cint etc.) A se face auzit dintro data a se porni deodata shi cu zgomot. La han in dos izbucni bataie de aripi shi cintec de cucosh. SADOVEANU O. VII 32. Munca era pe sfirshite cind un tzipat izbucni urmat deo invalmasheala repede. DUNAREANU CH. 50. ♦ (Despre oameni urmat de determinari introduse prin prep. «in») A incepe (o actziune) brusc shi violent a se pomi cu putere. Sotzia lui Ion izbucni shi ea in tzipete care se inecau repede in ceatza fara ecou. DUMITRIU N. 154. In sala femei izbucnisera in plins; in timp ce barbatzii cu fruntzile pline de sudoare ishi fereau ochii unul de altul. CAMILAR TEM. 79. Fata izbucni intrun plins nervos. BART E. 336. ◊ Tranz. (Rar) Mehterhaneaua izbucnindushi iarashi tunetele... logofatul Miron putu... sa observe in voie pe domn. SADOVEANU Z. C. 138. Varianta: zbucní (CAMILAR N. I 169 ALECSANDRI P. A. 41) vb. IV.