ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană! [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist.

italienist, ~ă [At: DEX / P: ~li-e~ / Pl: ~iști, ~e / E: italian + -ist] 1-2 smf, a (Adept) al italienismului (3). 3 a Privitor la italienism (3). 4 smf Specialist în limba, literatura și cultura italiană.

ITALIENÍST, -Ă, italieniști, -ste, adj., subst. 1. Adj. Care aparține italienismului (2), privitor la italienism. 2. S. m. Adept al italienismului (2). 3. S. m. și f. Specialist în limba, literatura și cultura italiană. [Pr.: -li-e-] – Italian + suf. -ist.

ITALIENÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în italienistică. [Pron. -li-e-. / < it. italianista].

ITALIENÍST, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al italienismului (2). II. s. m. f. specialist în italienistică. (< it. italianista)

italieníst, -ă s. m. f. (în limbajul tinerilor, peior.) ◊ „Italienist, tânăr îmbrăcat la ultima modă, în anii ’70, dar care pierde vremea pe ștrase, pe aveniu (adică pe bulevarde), nici muncind, nici cultivându-se.” R.lit. 19 VII 79 p. 9 (din italian + -ist; DEX, DN3 – alt sens)

ITALIENÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în italienistică. /<it. italianista

!italieníst (-li-e-) s. m., pl. italieníști

italieníst adj. m., s. m. (sil. -li-e-), pl. italieníști; f. sg. italienístă, pl. italieníste

ITALIENÍST s. m. (< it. italienista): specialist în italienistică (v.).