INVOÍ invoiesc vb. IV. 1. Refl. reciproc. A face cu cineva o invoiala a ajunge la o intzelegere a cadea de acord. Dar k sa nu mai shtie satul Putem ushor a nenvoi: Tu lasan pacoste vinatul Caci eu renuntz dea pescui. COSHBUC P. II 175. Se invoira sa se ia la lupta dreapta. ISPIRESCU L. 87. Fu atunci o disputa intre sacui din care unii voiau sa pastreze in viatza vreo citziva din nobilii prinshi... se invoira apoi a amina pentru citava vreme moartea unora dintrinshii. BALCESCU O. II 259. 2. Refl. A fi de aceeashi parere cu cineva a se declara de acord cu ceva a accepta a primi a consimtzi la ceva. E multzumit k alde fiicasa sau invoit indata cu planul lui. SP. POPESCU M. G. 47. Tu nu tenvoi la nimic numai la aceste. RETEGANUL P. III 16. Ei bine daca este asha ma invoiesc! ISPIRESCU L. 273. Nu ne putem invoi cu [terminatziile] ciune shi cu iune. NEGRUZZI S. I 348. 3. Refl. reciproc. A se avea bine a trai in buna intzelegere a se impaca cu cineva. Sai dau ajutor k tare ie greu shi de loc nu se invoieshte cu celelalte fete. REBREANU R. I 92. Eu am fost insurat shi mam invoit cu nevasta k shi cu un frate. ISPIRESCU la TDRG. 4. Refl. A se tocmi a se angaja. Ia bani cu cit se invoieshte shi se duce shi el dupa Chirica. CREANGA P. 160. 5. Tranz. (In orinduirea burghezomoshicreasca) A face o invoiala agricola. Noi totzi te rugam a invoi oamenii dupa cum cer ei sa nu ne mai sugrumatzi in pragul primaverii k altzi ani. DUMITRIU N. 46. ◊ Refl. Vultureshtenii nu sau mai invoit anu asta la arendashul de aici din pricina k lea pus invoieli prea grele shi sau dus la Caldarusha. SANDUALDEA D. N. 229. 6. Tranz. (Invechit shi regional construit cu dativul; complementul indica lucrul permis) A acorda (cuiva) ceea ce cere a da voie a face voia cuiva a permite a ingadui a aproba. Cinstesc pe socrul cel mare co oca sau doua de rachiu pentru a le invoi a da parul la pamint. SEVASTOS N. 280. Spinul... cheama pe HarapAlb de fatza cu dinsele shii invoi aceasta insa cu tocmala k in tot timpul ospatzului sa steie numai la spatele stapinusau. CREANGA P. 231. Deci invoiasca acum mariata lui Despot al meu oaspe sa vieal saluta. ALECSANDRI T. II 91. ♦ A permite cuiva sa lipseasca pentru scurt timp de la locul de munca.