optziuni
  • info

2 intrari

8 definitzii

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

invitator ~oare smf a [At: DA ms / V: (inv) ~tat~ / Pl: ~i ~oare / E: invita + tor] (Rar) 16 (Persoana) care invita (13)

INVITATÓR OÁRE invitatori oare s. m. shi f. (Neobishnuit) Persoana care invita (pe cineva). (Atestat in forma invitator) Mai toate subsemnaturile celor doisprezece invitatori sint de una sau de alta dintraceste patru categorii. GHICA A. 666. Varianta: invitatór oáre s. m. shi f.

INVITATÓR OÁRE invitatori oare s. m. shi f. (Rar) Persoana care invita pe cineva. Din invita + suf. tor.

INVITATÓR ~i m. rar Persoana care invita; om care face o invitatzie. /a invita + suf. ~tor

invitator ~oare a vz invitator

invitator ~oare smf a [At: DOSOFTEI V. S. 131/3 / Pl: ~i ~oare / E: invita2 + (a)tor] (Irg) 1 Provocator. 2 Instigator.

INVITATÓR OÁRE s. m. shi f. v. invitator.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

invitatór invitatoáre adj. (inv.) care indeamna care atzatza intarata imboldeshte; provocator instigator.

Intrare: invitator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invitator
  • invitatorul
  • invitatoru‑
plural
  • invitatori
  • invitatorii
genitiv-dativ singular
  • invitator
  • invitatorului
plural
  • invitatori
  • invitatorilor
vocativ singular
  • invitatorule
plural
  • invitatorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invitator
  • invitatorul
  • invitatoru‑
plural
  • invitatori
  • invitatorii
genitiv-dativ singular
  • invitator
  • invitatorului
plural
  • invitatori
  • invitatorilor
vocativ singular
  • invitatorule
plural
  • invitatorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invitator
  • ‑nvitator
  • invitatorul
  • invitatoru‑
  • ‑nvitatorul
  • ‑nvitatoru‑
plural
  • invitatori
  • ‑nvitatori
  • invitatorii
  • ‑nvitatorii
genitiv-dativ singular
  • invitator
  • ‑nvitator
  • invitatorului
  • ‑nvitatorului
plural
  • invitatori
  • ‑nvitatori
  • invitatorilor
  • ‑nvitatorilor
vocativ singular
  • invitatorule
  • ‑nvitatorule
plural
  • invitatorilor
  • ‑nvitatorilor
Intrare: invitator
invitator adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invitator
  • ‑nvitator
  • invitatorul
  • invitatoru‑
  • ‑nvitatorul
  • ‑nvitatoru‑
  • invitatoare
  • ‑nvitatoare
  • invitatoarea
  • ‑nvitatoarea
plural
  • invitatori
  • ‑nvitatori
  • invitatorii
  • ‑nvitatorii
  • invitatoare
  • ‑nvitatoare
  • invitatoarele
  • ‑nvitatoarele
genitiv-dativ singular
  • invitator
  • ‑nvitator
  • invitatorului
  • ‑nvitatorului
  • invitatoare
  • ‑nvitatoare
  • invitatoarei
  • ‑nvitatoarei
plural
  • invitatori
  • ‑nvitatori
  • invitatorilor
  • ‑nvitatorilor
  • invitatoare
  • ‑nvitatoare
  • invitatoarelor
  • ‑nvitatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

invitator, invitatorisubstantiv masculin
invitatoare, invitatoaresubstantiv feminin

  • 1. neobishnuit Persoana care invita (pe cineva). DLRLC DLRM
    • format_quote Mai toate subsemnaturile celor doisprezece invitatori sint de una sau de alta dintraceste patru categorii. GHICA A. 666. DLRLC
etimologie:
  • invita + sufix tor DLRM

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.