INVALMASHÍT A invalmashitzi te adj. 1. Amestecat aruncat dea valma in neorinduiala in dezordine; ingramadit imbulzit. Lastunii din ajun faceau in jurul turlei bisericii aceleashi cercuri aceleashi sagetari invalmashite. SADOVEANU O. VII 208. La marginea satului incepea coasta lina cu sute de parcele... invalmashite shi incurcate. REBREANU I. 51. ♦ (Despre obiecte) Dezordonat ravashit. Ghemuita intrun ungher al iatacului cu straiul invalmashit pe ea shi botzit. SADOVEANU D. P. 99. 2. Fig. (Despre oameni p. ext. despre ginduri minte) Zapacit tulburat buimacit incurcat dezorientat confuz. Ginduri invalmashite i navaleau naprasnic la portzile mintzii. VLAHUTZA O. A. 123. Capii umblau invalmashitzi fara sa shtie ce sa faca. BALCESCU O. II 118. ◊ (Adverbial) Minteami ardenvalmashita. VLAHUTZA P. 83. Acest ravash e pentru tine zise Iliescu invalmashit. NEGRUZZI S. I 22. Variante: invalmashát a (SADOVEANU O. VI 29 ODOBESCU S. II 6) valmashít a (BENIUC V. 79 MACEDONSKI O. III 48) adj.^[1] modificata