INTZELÉGERE intzelegeri s. f. Actziunea de a (se) intzelege shi rezultatul ei. 1. Facultate putere de a pricepe de a patrunde un fenomen o situatzie o idee. Deodata privind piezish la ochii ei avu intzelegerea k ea de mult banuieshte toate. SADOVEANU B. 160. Sa se duca la shcolile de adultzi k sa invetze shi sashi ascuta intzelegerea. id. E. 26. Poeziile care le invatza [copiii] pe dinafara... ramin departe de intzelegerea lor. VLAHUTZA O. A. 188. ♦ (Invechit) Pricepere. Mihai avea destula intzelegere spre a constitui acest stat. BALCESCU O. II 289. 2. Bunavointza fatza de situatia (grea a) cuiva faptul de a lua parte la necazurile cuiva de a le impartashi. In ochii lui Matei pina atunci reci shi rai k nishte ochi de sharpe scapara o luminitza de intzelegere de interes. GALAN B. I 413. Robenii ori de cite ori lea stat in putintza sau aratat oameni cu suflet shi cu intzelegere pentru cumpenile vietzii. id. Z. R. 45. 3. Aranjament acord invoiala. Pe estrada dupa intzelegere sa urcat intii Toma Ganovici pe vremuri ceferist. GALAN Z. R. 17. ◊ Expr. A lua intzelegere (cu cineva) = a cadea de acord a ajunge la invoiala (cu cineva asupra unui lucru). Venea sa ia intzelegere cu Bologa in privintza serviciului de noapte. REBREANU P. S. 63. ♦ Relatzii pashnice prietenie pace. Oamenii sovietici sint incredintzatzi k colaborarea culturala internatzionala contribuie la progresul shtiintzei culturii artei la intzelegerea intre popoare. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 373 1/3. ◊ Buna intzelegere = acord deplin.