INTZELÉGE intzelég vb. III. 1. Tranz. A patrunde cu mintea a prinde sensul intzelesul unei idei al unei notziuni al unei situatzii etc.; a pricepe. Biruitzii intzelegeau ce minai loveshte. SADOVEANU O. VII 12. O clatinatura shi un duruit stimparat se simte in vagon; dupa asta intzelege shi Mosh Gheorghe k sint plecatzi. SP. POPESCU M. G. 31. Dar cum ai vrea sa ma cobor? Au nuntzelegi tu oare Cum k eu sint nemuritor SHi tu eshti muritoare? EMINESCU O. I 172. Cind am inceput a intzelege cele ce se petrec in lume intrase de curind in cursul timpului un secol nou secolul al XIXlea. GHICA S. A. 27. ◊ (In forma interogativa insotzind o porunca pentru a o intari) Daca pina mine demineatza na fi podul gata moshnege are satzi steie capul undetzi stau talpele. Intzelesumai? CREANGA P. 84. Luatzi un nevod shi o pushca cu voi shi mergetzi la lucru; iar daca le vetzi zari cumva zvir shi poc!... Matzi intzeles? ALECSANDRI T. I 251. ◊ (La perf. c. k raspuns la o porunca in semn k se va executa) Am intzeles = da. ◊ Expr. Mantzelegi! se foloseshte cind vorbitorul vrea sa atraga atentzia interlocutorului asupra celor spuse sau cind presupune k interlocutorul pricepe o aluzie sau o insinuare. A da (cuiva) sa intzeleaga (sau a intzelege de intzeles) k... = a face (pe cineva) sa priceapa ceva prin aluzii sau gesturi fara a se exprima explicit. Da a intzalege k dreptatzile politice... erau a se intinde preste tot. RUSSO S. 121. Asha ceva intzeleg shi eu = asha da admit aprob gasesc pe placul meu. ◊ Absol. Statu o clipa fara sa intzeleaga. DUMITRIU N. 104. (Expr.) Bate shaua (k) santzeleaga iapa v. iapa. ◊ Refl. pas. (in expr.) Se intzelege (de la sine) = este evident natural limpede lamurit; fireshte bineintzeles. Ce priveshti zimbind in unde? Eshti frumoasa sentzelege. EMINESCU O. I 210. ♦ A fi de acord a accepta a primi. Eu intzeleg sa va apar viatza onoarea. C. PETRESCU C. V. 101. Iartama zic; intzeleg sa combatzi pe haimanale dar sa sustzii k sint ale mele... CARAGIALE M. 179. ◊ Expr. A nu intzelege de gluma = a lua in nume de rau o gluma a nu o primi cu bunavointza. ♦ A interpreta. Cum trebuie intzeles acest lucru? ♦ A avea un anumit punct de vedere cu privire la ceva. Cum intzelegi sa rezolvi aceasta problema? ♦ A pricepe o limba straina. Voi va zicetzi romini shapoi vorbitzi o limba care eu no intzeleg. NEGRUZZI S. I 245. ◊ Refl. pas. Intru in vorba cu maiorul negru; dar ma intzeleg foarte greu caci abia shtie vreo doua cuvinte franceze. BART S. M. 27. ◊ Refl. reciproc. Van den Vandel se intzelege destul de bine romineshte cu mine. C. PETRESCU A. 452. (Fig.) SHi paserile se intzeleg intre ele. Dumneavoastra poate nu ma vetzi crede. GIRLEANU L. 12. 2. Tranz. (Cu privire la persoane) Ashi face o idee justa despre mentalitatea ideile sentimentele caracterul intentziile sau activitatea cuiva; ashi da seama de motivele care determina comportarea cuiva (transpuninduse in situatzia lui). Nu te intzeleg tovarashe Filip. Ei nu ma intzelegi... SAHIA N. 31. TZentzeleg te simt aproape... Cu ochii ginditori shi galeshi. VLAHUTZA O. A. 49. Visam odinioara pe acea ce mar iubi Cind ash sta pierdut pe ginduri peste umar miar privi Ash simtzio cai aproape shi ar shti co intzeleg. EMINESCU O. I 157. ◊ Refl. reciproc. Ishi intorceau privirile unul catre altul intzeleginduse fara cuvinte. SADOVEANU M. C. 88. ♦ Refl. reciproc. A trai in buna intzelegere in armonie. 3. Tranz. (De obicei urmat de o completiva directa) A constata a vedea a observa. A! Nu ma vrea tzara? Nu ma vretzi voi cum intzeleg? NEGRUZZI S. I 139. (Cu pronuntzare regionala) Judecata shi gustul se vor isca in ziua aceea in care vom intzalege k literatura este piinea zilnica a unui neam. RUSSO S. 91. ◊ Refl. pas. Cind sa intzeles din cerdac k soseshte oaspete de devale jupineasa Marushca a dat glas. SADOVEANU F. J. 614. ♦ (Regional) A afla a auzi. A fi vai de capul tau deoi mai intzelege eu ceva despre tine. SBIERA P. 241. 4. Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. «cu») A ajunge la invoiala a cadea de acord a se invoi a conveni a se impaca (cu cineva). Intzelegete cu mosh Alexa baciul shi vindetzi cit trebuie din oile canarale (= ingrashate) k sa facetzi bani. SADOVEANU B. 44. Se intzelese cu el la cuvinte. ISPIRESCU M. V. 55. ◊ Refl. reciproc. Nadajduiesc k ne vom intzelege amindoi. NEGRUZZI S. I 7. 5. Tranz. (Mai ales in propozitzii negative complementul fiind «nimic») A se alege sau a ramine cu ceva a cishtiga a profita; a simtzi. Nu ia banii cu tziriita k nu intzelege nimic asha. VLAHUTZA O. A. III 188. Forme gramaticale: perf. s. intzelesei part. intzeles.