INTZELÉGE intzelég vb. III. 1. Tranz. Ashi face a avea o idee clara shi exacta despre un lucru a patrunde a cuprinde cu mintea; a pricepe. ◊ Expr. Asha (mai) intzeleg shi eu = asha da asha e pe placul meu. A intzelege pe cineva = a) a pricepe ce spune cineva; b) a pricepe (shi a aproba) cauzele comportarii cuiva. (Ma) intzelegi? se spune cuiva pentru a verifica intzelegerea celor spuse. (Ma) intzelegi! marcheaza o situatzie in care exista un substrat. (Refl.) Se intzelege de la sine = este evident. (Intranz.) A intzelege de gluma = a nu se supara pentru o gluma facuta pe socoteala lui. ♦ Ashi da seama de ceva. ♦ A pricepe o limba straina. ♦ A constata a vedea a observa a baga de seama. ♦ A gandi a reflecta a concepe. 2. Refl. recipr. A ajunge la invoiala a cadea de acord a se impaca a conveni cu cineva. ♦ A convietzui in buna invoiala a se intzelege a se invoi. 3. Tranz. (In expr.) A nu intzelege nimic din ceva = a nu se alege cu nimic din ceva a nu profita din ceva. [Perf. s. intzelesei part. intzeles] Lat. intelligere.