INTORTOCHEÁ intortochez vb. I. Tranz. A invirti in toate felurile spre a produce confuzie; a suci a incilci. Cum mai poate acest om intortochea vorbele cind totul e terminat shi planurile sint acum fapte care graiesc? CAMIL PETRESCU B. 187. Oricit am voi sa intortochem lucrurile acesta este purul shi exactul adevar. ODOBESCU S. III 409.