INTIPARÍRE intipariri s. f. Actziunea de a se intipari shi rezultatul ei; urma (lasata pe un obiect prin apasare); imprimare. Ciorba de lut cu apa care fleshcaia lipita de glezna se ridica o data cu talpa apoi se descleia shi recadea pastrind adinca intiparirea pasului. DUMITRIU B. F. 63. ◊ Fig. Fatza Anei... cu o intiparire de suferintze se posomori. REBREANU I. 20. ♦ Fig. (Astazi rar) Urma lasata in mintea in memoria in conshtiintza cuiva de ceva trait sau perceput; impresie. Mirarea shi intiparirea printre bejenari fura puternice. GALACTION O. I 283. Acea epoca de urgie a lasat in tzeara... triste intipariri. ODOBESCU S. II 309. Doua persoane... imi facura o intiparire neshtearsa. NEGRUZZI S. I 218.