INTÍI¹ adv. (In opozitzie cu apoi pe urma) 1. La inceput. Gingu rise intii cu teama. Intinse mina fricos banuind o gluma rautacioasa. C. PETRESCU S. 39. A trecut intii o boare Pe deasupra viilor SHia furat de prin ponoare Puful papadiilor. TOPIRCEANU B. 45. Armasarul... se scutura shi se facu k intii. ISPIRESCU L. 28. ◊ (Intarit prin «mai» sau prin repetare) Sa luminat de ziua. Mai intii se inrosheshte creasta muntzilor apoi cuprinde padurea shi o parte din cer k spre final sa se ridice shi soarele. DAVIDOGLU M. 89. ♦ (Precedat de «mai») Mai de mult. Sa fim dragi k mai intii. JARNÍKBIRSEANU D. 162. 2. (Atestat shi in forma intai) Mai inainte; (uneori precedat de «mai») inainte de toate inainte de orice in primul rind in primul loc. Sa mearga mai intii la grajduri. ISPIRESCU L. 20. Cind vom ajunge acasa intai am sa spun barbatumeu k... CREANGA P. 176. Ma intrebi atite lucruri deodata incit nu shtiu la care sa raspund mai intai. NEGRUZZI S. I 63. ◊ Loc. adv. Intii shintii sau mai intii shi mai intii = inainte de toate in primul rind. Intai shintai face lautoare. CREANGA P. 289. ♦ (Pentru) prima oara. De cind marul inflorise intii atrasese luareaaminte a ruminului. VISSARION B. 10. Varianta: intai adv.