ÍNSA conj. 1. (Cu sens adversativ; leaga doua propozitzii sau doua partzi de propozitzie fara a fi totdeauna primul cuvint al propozitziei sau al grupului de cuvinte care il introduce) Cu toate acestea totushi dar. Biata baba era umflata cit o bute... simtzirea insa nu shio pierduse de tot. CREANGA P. 15. O shopteshtemi zice dinsul tu cu ochii plini deres Dulci cuvinte nentzelese insa pline dentzeles. EMINESCU O. I 82. Deabia inserase ulitzele erau insa pustii. NEGRUZZI S. I 15. Au trecut vremileacelea vremi de fapte stralucite Insa triste shi amare. ALEXANDRESCU P. 134. ◊ (Invechit precedat de «dar» «shi» «ci» etc.) Un om care iubeshte cu tineretza pe gingasha lui sotzie shi insa nu o poate vedea. NEGRUZZI S. I 56. Potera lancunjurat SHi burduf mi la legat. Dar lui insa nui pasa Ci mustatza ishi rasucea. SHEZ. V 94. 2. (Arata trecerea la alta idee) Dar pe de alta parte. Pe asigurarile astea insa nu prea conta. REBREANU R. II 66. De la o vreme incoace insa nu shtiu ce avea k era tot galesh trist shi dus pe ginduri. ISPIRESCU L. 2.