INRAÍT A inraitzi te adj. Care e plin de rautate care a devenit rau; invershunat indirjit. Se bateau in parte inraitzi k doi dushmani de moarte. POPA V. 314. No sal iau cal shtie tzara SHi fricos shi inrait. COSHBUC P. II 84. Portofelul meu cu bani... Lam pierdut... SHtiu foarte bine k lam avut intimpina Dutzu inrait. SLAVICI O. I 365. ♦ Invechit (in rele) incorigibil. Maistrul se uita incurcat la dinsul citeva clipe apoi incepu a tushi prelung tuse de fumator inrait. V. ROM. ianuarie 1952 222. Nu poftea sa asculte cine shtie ce prostii suparatoare din gura acestui baiat inrait. VORNIC P. 181.