INNOBILÁRE innobilari s. f. Actziunea de a innobila. 1. (In orinduirea feudala) Acordare a unui titlu de nobletze. Ceea ce este esentzial in evolutzia figurii acestui revolutzionar nu este momentul innobilarii sale ci faptul k el a pornit de jos k fiu al poporului. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 113 9/1. 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestarile shi infatzisharea lor) Inaltzare acordare imprimare a unui caracter mai distins. In literatura shi arta k shi in shtiintza preocuparea de a avea in centrul activitatzii omul de a milita pentru transformarea lui pentru innobilarea lui spirituala constituie o sarcina fundamentala sarcina care ishi are radacina in conceptzia clasei muncitoare despre cultura k bun al maselor. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 357 3/4.