INNOBILÁ innobilez vb. I. 1. Tranz. A da unei persoane un titlu de nobletze. ♦ Tranz. shi refl. Fig. A face k cineva sa devina sau a deveni mai distins mai rafinat; a (se) inaltza. 2. Tranz. shi refl. (pas.) A (se) imbunatatzi calitatea unei rase de animale sau a unei specii de plante; a (se) imbunatatzi proprietatzile unor substantze unor materiale prin procedee fizice sau chimice. In + nobil (dupa fr. anoblir shi ennoblir).