INGIMFÁ ingímf vb. I. Refl. (Despre oameni) A fi increzut a avea o atitudine trufasha; a se fuduli a se mindri a se crede a se fali a se umfla in pene. Fiul imparatului era mindru nevoie mare fiindca zina numai cu dinsul juca... SHi unde se rotea pe linga dinsa shi se ingimfa k un curcan. ISPIRESCU L. 311. Murgul se scula La stapin mergea SHiastfel i graia: Stapine stapine... SHoimul sangimfat SHi sa laudat Can fuga montrece. TEODORESCU P. P. 63. Prez. ind. shi: (invechit) ingimfez (ALEXANDRESCU M. 63).