INGADUÍ ingắdui vb. IV. 1. Tranz. A permite a da voie a incuviintza a lasa a admite a tolera. Pasari uriashe pe aripele grele Ingaduie sa steie shi alte pasarele. ANGHELIOSIF C. M. I 178. Nash ingadui un lucru care poate da pilda rea. NEGRUZZI S. I 94. ◊ (Construit cu dativul) Nastasia ia ingaduit lui barbatusau sa se odihneasca doua ceasuri pe urma la chemat la treaba. GALAN Z. R. 36. ◊ (Construit cu acuzativul) Lam ingaduit sa stea la masa cu noi totzi. VISSARION B. 77. Insa viermele dorintzii Pururea neadormit Nu ingaduie pe nimeni Sa se creada fericit. VLAHUTZA O. A. 177. ♦ Refl. reciproc. (Popular) A se invoi unul cu altul a se intzelege a se tolera a trai in armonie. Sintem intre ai noshtri shi ne ingaduim. PAS Z. II 76. Voinic tinar cal batrin Greu sengaduie la drum. CREANGA P. 193. 2. Intranz. A ashtepta a avea rabdare. Va rog sa ingaduitzi o clipa pina ce aduc tzuica shi nitzica piine shi slanina. SADOVEANU M. C. 194. Peste o jumatate de ceas or da bucatele pe masa... Va rog sa ingaduitzi. ALECSANDRI T. I 218. ♦ Tranz. A pasui a da ragaz. Draga giupine... mai ingaduima macar vro doua luni. ALECSANDRI T. 1018. ♦ Tranz. (Regional) A zabovi a intirzia. Dacar mai ingadui ploile patrucinci zile atunci tarlalele ar fi gata arate shi semanate. CAMILAR TEM. 344. Prez. ind. shi: ingaduiesc (GALACTION O. I 257 CREANGA P. 272 PASCULESCU L. P. 197).